Ceva este perfect atunci cand tu esti trist sau ai intrat in acea rutina din care nu mai poti iesi si .. spuf ceva se schimba.
Mergeam pe jos spre casa ascultand muzica pe care mai nou am inceput sa o ascult si admiram cum se schimba lumea, cum se schimba orasul, cum se schimba vremea, cum trece timpul din momentul in care am plecat si pana in momentul in care m-am uitat la ceas, cum am inceput sa vad orasul cu ochii unui critic, iar spre uimirea mea descopar foarte multe lucruri care imi plac in Bucuresti…brusc am inceput sa zambesc si sa ma bucur de vantul rece ce-mi amortea nasul pentru ca IMI PLACE desi nu imi simt mainile sau fata..nu conteaza pentru ca atunci simt ca traiesc.
M-am amuzat cand asteptam pe o banca intr-un parc, era tarziu si incercam sa port o conversatie cand am fost intrerupta de un catelus care a inceput sa sara in bratele noatre si sa se gudure..era fericit ca in sfarsit a iesit din casa.
Mi-a adus aminte ca e randul meu sa imi plimb cainele maine seara.
Ma intalnesc cu tot mai multi straini care ma intreaba lucruri despre orasul meu si imi place cand odata lamuriti privirile le sclipesc pentru ca le place si atunci imi dau si eu seama ca intradevar si mie imi place, insa nu am stat niciodata sa ma uit cu adevarat.
Cand intrebi un roman pe strada de orasul lui…in general iti raspunde posomorat si trist ca e “gri”, dar nu e “gri”.
Oameni! Bucuresti este mai mult decat gri!
Este defapt un loc plin de amintiri, iar amintirile de obicei sunt gri.
Este un oras cu o singura culoare…culoarea pe care fiecare dintre noi o vrea deci daca stau sa ma gadesc este un amalgam de culori.
Asa ca: MAI MULT CALM!