In ultimul timp nu am avut zile prea albe(daca ma pot exprima asa).
Astazi eram in vesnicul 300(pe care nu il mai suport..vine prea rar si e prea aglomerat…trebuie sa imi iau carnetul de sofer si nu am niciun chef de el) si eram prea adormita, prea morocanoasa, prea enervata de faptul ca aveam cafeaua in termos si nu o puteam bea, prea obosita ca sa pot analiza lumea din jurul meu si ma gandeam ca si ziua asta o sa fie la feeel ca si celelalte: enervanta si obositoare…bine mai putin momentul in care urma sa fiu in atelier sa imi analizeze profa ideea de proiect…in fine..si cum eram eu in 300 (lipita de geam desigur) langa era un autobuz cu copilasi(personal nu imi plac copii..nu stiu ce sa le fac daca plang si nici nu stiu cum sa-i fac sa rada..poate din cauza faptului ca am fost cea mai mica din familia mea) care ne faceau cu mana…este uimitor sa vezi in jur de 100 de manute care flutura :)
In momentul ala m-am panicat si nu am stiu cum sa reactionez..mi-am dat seama ca lumea din jurul meu era posomorata ca mine si in momentul acela si fetele lor s-au luminat..asa ca..le-am facut si eu cu mana..pareau fericiti …de atunci m-am simtit treaza si fara nevoie de cafea(desi am baut din ea pentru ca era duulce si cu lapte). :D