Mai mult calm!

Ceva este perfect atunci cand tu esti trist sau ai intrat in acea rutina din care nu mai poti iesi si .. spuf ceva se schimba.
Mergeam pe jos spre casa ascultand muzica pe care mai nou am inceput sa o ascult si admiram cum se schimba lumea, cum se schimba orasul, cum se schimba vremea, cum trece timpul din momentul in care am plecat si pana in momentul in care m-am uitat la ceas, cum am inceput sa vad orasul cu ochii unui critic, iar spre uimirea mea descopar foarte multe lucruri care imi plac in Bucuresti…brusc am inceput sa zambesc si sa ma bucur de vantul rece ce-mi amortea nasul pentru ca IMI PLACE desi nu imi simt mainile sau fata..nu conteaza pentru ca atunci simt ca traiesc.
M-am amuzat cand asteptam pe o banca intr-un parc, era tarziu si incercam sa port o conversatie cand am fost intrerupta de un catelus care a inceput sa sara in bratele noatre si sa se gudure..era fericit ca in sfarsit a iesit din casa.
Mi-a adus aminte ca e randul meu sa imi plimb cainele maine seara.
Ma intalnesc cu tot mai multi straini care ma intreaba lucruri despre orasul meu si imi place cand odata lamuriti privirile le sclipesc pentru ca le place si atunci imi dau si eu seama ca intradevar si mie imi place, insa nu am stat niciodata sa ma uit cu adevarat.
Cand intrebi un roman pe strada de orasul lui…in general iti raspunde posomorat si trist ca e “gri”, dar nu e “gri”.
Oameni! Bucuresti este mai mult decat gri!
Este defapt un loc plin de amintiri, iar amintirile de obicei sunt gri.
Este un oras cu o singura culoare…culoarea pe care fiecare dintre noi o vrea deci daca stau sa ma gadesc este un amalgam de culori.
Asa ca: MAI MULT CALM!

Fluturasi

In ultimul timp nu am avut zile prea albe(daca ma pot exprima asa).
Astazi eram in vesnicul 300(pe care nu il mai suport..vine prea rar si e prea aglomerat…trebuie sa imi iau carnetul de sofer si nu am niciun chef de el) si eram prea adormita, prea morocanoasa, prea enervata de faptul ca aveam cafeaua in termos si nu o puteam bea, prea obosita ca sa pot analiza lumea din jurul meu si ma gandeam ca si ziua asta o sa fie la feeel ca si celelalte: enervanta si obositoare…bine mai putin momentul in care urma sa fiu in atelier sa imi analizeze profa ideea de proiect…in fine..si cum eram eu in 300 (lipita de geam desigur) langa era un autobuz cu copilasi(personal nu imi plac copii..nu stiu ce sa le fac daca plang si nici nu stiu cum sa-i fac sa rada..poate din cauza faptului ca am fost cea mai mica din familia mea) care ne faceau cu mana…este uimitor sa vezi in jur de 100 de manute care flutura
In momentul ala m-am panicat si nu am stiu cum sa reactionez..mi-am dat seama ca lumea din jurul meu era posomorata ca mine si in momentul acela si fetele lor s-au luminat..asa ca..le-am facut si eu cu mana..pareau fericiti …de atunci m-am simtit treaza si fara nevoie de cafea(desi am baut din ea pentru ca era duulce si cu lapte).

Fav

Imi plac foarte multe melodii..but this one is definitely my favorite and… i’m not gonna tell you why

enjoy it

speechless

Nu pot sa dorm…vreau sa dorm!
Am nevoie de somn…am slabit prea mult..imi vreau kilogramele inapoi…m-ai auzit?! Sunt ale mele!
Ma intreb daca mai citeste cineva ce scriu eu aici..probabil ca inebunesc, dar cred ca e de la ora tarzie.
I feel like…something is changing inside me.
I feel more like a grown up and i don’t like it at all.
Vreau doar sa se opreasca putin timpul sa ma pot bucura de momentul asta…de clipa asta…de sentimentul trecut.
Probabil ma invart in jurul aceluiasi subiect..
but after all..this is what I want most of all things

my Hero

Va dati seama cat de tare e si pentru ei sa cante in fata parlamentului?

Final cu peripetii

Cum ar spune cineva “parca am filmat pentru o scena din The Amazing Race”.
Excursia era pe sfarsite..mai era doar drumul de intors spre casa..din punctul meu de vedere cel mai oribil moment deoarece vrei sa dureze cat mai mult, insa e cel mai scurt.
Ne-am urcat frumusel in tren, ne-am aranjat bagajele..cand un grup de copilasi cu profesorul lor, probabil, pretindeau ca au aceleasi locuri..comparand biletele ne-am dat seama ca doamna de la ghiseu ne daduse biletele pentru trenul din ziua de dinainte. Cu alte cuvinete nu aveam bilete, iar trenul deja plecase.
Controlorul ne-a spus sa incercam sa schimbam biletele la Constanta..poate reusim totusi sa obtinem o amanare sau ceva.
Ajunsi la Constanta am fugit o parte la casa de bilete si o parte cu bagajele din vagonul 7 in vagonul 12(doar o parte dintre noi aveam probleme cu biletele de tren..restul isi luasera separat).
In cele din urma ne-am vazut cu bilete noi cumparate, cu locuri si tot tacamul…doar ca atunci cand am urcat in acelasi tren in care erau si ceilalti ne-am dat seama ca si locurile acestea erau ocupate.
Trenul era gresit..o doamna ne-a spus ca trenul nostru pleaca imediat de la alta linie…fugind prin pasaj(cred ca am dat si peste o tanti ..dar nu mai conteaza) ne-am urcat in trenul bun si am plecat avand la noi doar un sfert dintr-o sticla de jumatate de apa, o piersica, cateva telefoane si biletele desigur.
In cele din urma ne-am recuperat bagajele din trenul celalalt si totul s-a terminat cu bine…asta da final, acum nu ma mai plang.

we miss you

Pentru ca astazi se fac doi ani..

M.E.

Mihai Eminescu – Diana

Ce cauti unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurator
Si unde pasarile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiana
Soptesc cu zgomotul de guri
Ce se saruta, se hârjoana
În umbr-adânca de paduri?

În cea oglinda miscatoare
Vrei sa privesti un straniu joc.
O apa vecinic calatoare
Sub ochiul tau ramas pe loc?

S-a desprimavarat padurea,
E-o noua viata-n orice zvon,
Si numai tu gândesti aiurea,
Ca tânarul Endymion.

De ce doresti singuratate
Si glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-si bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rarita,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zâna linistita
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinute albe de omat,
O fata dulce si balaie,
Un trup înalt si mladiet.

Un arc de aur pe-al ei umar,
Ea trece mândra la vânat
Si peste frunze fara numar
Abia o urma a lasat.

HAI LA MARE

VOI

Imi place sa inchid ochii sa ma prefac ca sunt in alt loc.
Aerul sau mireasma anumitor flori creeaza atmosfera perfecta a unor locuri de care imi este atat de dor si in care sper sa ajung cat mai repede cu putinta.
Acele locuri magice, pline de istorie si de momente perfecte neatinse inca de uraciunea unora.
Acele locuri care imi vor ramane scrijelite in inima mereu.
Acele momente pe care nu le voi uita niciodata si de care nimeni inafara de VOI nu le-a cunoscut asa cum le-am cunoscut eu.
Nu exista momente perfecte daca nu le imparti cu persoanele pe care le iubesti cu adevarat, iar eu am avut parte de un milion de momente perfecte.
(asta e pentru ca aveai un telefon aiurit cu o singura melodie)