Mai mult calm!

03 sâmbătă Dec 2011

Posted by in Pensieri(it.)

≈ Lasă un comentariu

Ceva este perfect atunci cand tu esti trist sau ai intrat in acea rutina din care nu mai poti iesi si .. spuf ceva se schimba.
Mergeam pe jos spre casa ascultand muzica pe care mai nou am inceput sa o ascult si admiram cum se schimba lumea, cum se schimba orasul, cum se schimba vremea, cum trece timpul din momentul in care am plecat si pana in momentul in care m-am uitat la ceas, cum am inceput sa vad orasul cu ochii unui critic, iar spre uimirea mea descopar foarte multe lucruri care imi plac in Bucuresti…brusc am inceput sa zambesc si sa ma bucur de vantul rece ce-mi amortea nasul pentru ca IMI PLACE desi nu imi simt mainile sau fata..nu conteaza pentru ca atunci simt ca traiesc.
M-am amuzat cand asteptam pe o banca intr-un parc, era tarziu si incercam sa port o conversatie cand am fost intrerupta de un catelus care a inceput sa sara in bratele noatre si sa se gudure..era fericit ca in sfarsit a iesit din casa.
Mi-a adus aminte ca e randul meu sa imi plimb cainele maine seara.
Ma intalnesc cu tot mai multi straini care ma intreaba lucruri despre orasul meu si imi place cand odata lamuriti privirile le sclipesc pentru ca le place si atunci imi dau si eu seama ca intradevar si mie imi place, insa nu am stat niciodata sa ma uit cu adevarat.
Cand intrebi un roman pe strada de orasul lui…in general iti raspunde posomorat si trist ca e “gri”, dar nu e “gri”.
Oameni! Bucuresti este mai mult decat gri!
Este defapt un loc plin de amintiri, iar amintirile de obicei sunt gri.
Este un oras cu o singura culoare…culoarea pe care fiecare dintre noi o vrea deci daca stau sa ma gadesc este un amalgam de culori.
Asa ca: MAI MULT CALM!

speechless

15 joi Sep 2011

Posted by in Pensieri(it.)

≈ Lasă un comentariu

Nu pot sa dorm…vreau sa dorm!
Am nevoie de somn…am slabit prea mult..imi vreau kilogramele inapoi…m-ai auzit?! Sunt ale mele!
Ma intreb daca mai citeste cineva ce scriu eu aici..probabil ca inebunesc, dar cred ca e de la ora tarzie.
I feel like…something is changing inside me.
I feel more like a grown up and i don’t like it at all.
Vreau doar sa se opreasca putin timpul sa ma pot bucura de momentul asta…de clipa asta…de sentimentul trecut.
Probabil ma invart in jurul aceluiasi subiect..
but after all..this is what I want most of all things

M.E.

23 joi Iun 2011

Posted by in Curiosité(fr.)

≈ Lasă un comentariu

Mihai Eminescu – Diana

Ce cauti unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurator
Si unde pasarile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiana
Soptesc cu zgomotul de guri
Ce se saruta, se hârjoana
În umbr-adânca de paduri?

În cea oglinda miscatoare
Vrei sa privesti un straniu joc.
O apa vecinic calatoare
Sub ochiul tau ramas pe loc?

S-a desprimavarat padurea,
E-o noua viata-n orice zvon,
Si numai tu gândesti aiurea,
Ca tânarul Endymion.

De ce doresti singuratate
Si glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-si bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rarita,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zâna linistita
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinute albe de omat,
O fata dulce si balaie,
Un trup înalt si mladiet.

Un arc de aur pe-al ei umar,
Ea trece mândra la vânat
Si peste frunze fara numar
Abia o urma a lasat.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.